S-a petrecut într-o sâmbătă dimineață la Lyon ; venisem cu mașina de la un sătuc de lângă Grenoble și aversa de ploaie care mă întâmpinase la ieșirea de pe autostradă, tocmai începuse să se potolească. Eram adunați cam vreo 30 de persoane într-o mică sală, oamenii erau destinși, cu voie bună, moderatoarea comunității RO100 Lyon ne vorbea despre Platforma RO100 la modul general și despre cum am putea să contribuim fiecare dintre noi, după puteri și timpul disponibil, cu idei, cu proiecte, mici donații. Marea majoritate a persoanelor prezente erau de la Lyon, câteva persoane veniseră de la Dijon și chiar o doamnă de la Nisa. Plutea totuși în aer o anumită neliniște, un amestec de așteptări și întrebări nerostite. În sfârșit, domnul Dacian Cioloș își face apariția într-un mod simplu, se așează pe scaunul pregătit în față și așteaptă. Sub semnul acestei simplități, atât la port cât și la vorbă, s-a desfășurat această întâlnire.
Moderatoarea îi propune să vorbească despre asociația RO100 și despre experiența domniei sale, ca fost prim-ministru (în traducere liberă, ca fost prim-servitor al poporului român). I-am simțit un anumit trac la început, același pe care îl trăisem de multe ori când făceam o prezentare la o conferință, chiar și după ani buni de experiență. Dar a durat doar câteva momente până când a început să-și intre în pâine cum s-ar spune. A simțit și pulsul sălii care îi era fără doar și poate favorabil. Nu cred că e ușor să vorbești într-o sală mică unor oameni necunoscuți, dar de care ești apropiat fizic atât de mult, încât le simți răsuflarea. Pentru un politician versat, dar fără prea multe probleme de etică, o astfel de întâlnire la firul ierbii ar putea să-i fie fatală. Domnul Cioloș vorbea calm, cu o voce monocordă despre experiența lui cu diverse partide, PNL, USR, sau despre cea cu urmașul fostului partid stat, al carui nume îmi este rușine sa-l pronunț (chiar si fără cuvinte obscene precedându-l), pentru faptul grav că a compromis imaginea Parlamentului si a Guvernului României, precum si pentru luarea în derâdere a oricărei notiuni de social-democrație în politica românească pentru ani buni de acum încolo.
A revenit asupra refuzului său de a participa la ultimele alegeri parlamentare din partea unui partid și despre multele reproșuri care i s-au făcut ulterior, ajungând până a i se pune în cârcă înfrângerea Opoziției. A încercat să explice simplu că a promis să nu se implice în alegeri, atunci când a acceptat postul de prim-ministru pentru o perioadă dată de timp. Se pare însă că pe malurile Dâmboviței, puțini pot înțelege ceea ce înseamnă cuvântul dat în politică. Aș putea chiar extrapola că în multe alte democrații mature din Occident, se întâmplă din ce în ce mai rar, dar ar însemna să intrăm într-o altă dezbatere.
Un singur exemplu similar îmi revine în minte, cu un fost prim-ministru japonez, Jun’ichirō Koizumi, care a promis că nu va candida pentru al treilea mandat în fruntea partidului său PLD și că se va retrage din postul de prim-ministru din proprie inițiativă (adică fără scandal, fără probleme de sănătate, înfrangere electorală sau scădere de popularitate), odată ce reforma sa emblematică, i.e., privatizarea Poștei, va fi realizată. Și s-a ținut de cuvânt, deși s-au făcut presiuni enorme asupra sa pentru a-și folosi popularitatea mare de care încă se bucura in randul japonezilor, chiar și după o perioadă lungă la carma țării.
Au fost mai multe întrebări din public, printre care posibilitatea de a candida la președinția României, colaborarea cu USR pentru alegerile europarlamentare sau relația cu dna Macovei. Importante nu au fost atât răspunsurile date (pentru că in mare parte deja dezvăluite cu alte ocazii), cât mai ales felul în care ni le-a oferit, cu multe detalii, fără fandoseli inutile și aș putea chiar spune cu sinceritate. Dar cel mai mult a contat pentru mine faptul că la o întrebare din public despre etica în politică, a fost chiar puțin surprins că i se pune o astfel de întrebare cu un răspuns evident, transpirând din chiar porii Platformei RO100, dar mai ales din prisma acțiunilor anterioare ale echipei domniei sale. Pentru domnul Cioloș, etica reprezintă firul roșu al întregului său program civic și politic pe care dorește să îl împărtășească cu noi. A insistat de asemenea foarte mult pe importanța implicării noastre în această Mișcare, aș putea s-o numesc de trezire a conștiințelor civice, al celor care nu se regăsesc în opțiunile actuale ale Opoziției. Ceva asemănător a început și USR, dar se pare că nu s-a adunat încă o masă critică din diverse motive, unul dintre ele fiind lipsa de experiență politică și administrativă a unei bune părți dintre cei implicați. În loc de concluzie și parafrazând o persoană din public, vă pot spune că și pe mine m-ați convins domnule Cioloș și voi încerca să contribui după puterile mele la această Mișcare întru promovarea bunului simț și a competenței în treburile Cetății.
Memento mori 