Părea doar un mesaj trimis pe fugă
Între două telefoane
O întrebare inocentă strecurată printre rânduri
Și mii de fire nevăzute au-nceput deja croiala
Unei pânze de mătase peste sufletul flămând
De-o iubire trecătoare
ce-ar putea să fie tristă,
Și ce-aștepta cu dor de ducă
Sa se întrupeze iarăși în amurg,
O poartă fusese întredeschisă.
Totul începuse ca o joacă răsărită
Din neantul plictiselii sau din roua dimineții,
I se așezase-n poale, cu candoare și stupoarea
Privitorilor din jur, îndrăgostiți de ea, Sofia,
Un sărut venit pe fugă
Se opri pe obrazul înroșit
El rămase fără voce
Împietrit și zguduit
De ceea ce-ar putea să-apară din senin,
Sufletul se speriase căci deodată, pe negândite
Inc-o poartă se ivise
Și el nefiind de veghe
S-a pierdut în nesimțire
Și pradă ispitei căzu.
Înger demon, nevăzut.
Memento mori 