Plecat în lumea largă, din fragedă menire,
Cu traista plină de povești pe cale de-mplinire,
Iubiri pierdute sau ce n-au fost să fie,
Se cer de-a pururi rostite, într-un suflu dulce, de melancolie;
Cobori din tren și descoperi o altfel de viețuire,
Cea dinainte rămase agățată în vise de searbădă mărire,
Plăpând rebel, cu-o inimă doar ce atinsă de-o tristă veșnicie,
Pornit la drum c-un dram de-amară silnicie;
Te-ai fofilat apoi prin viață cu pași mărunți, de nălucă străvezie,
Dar animat de-un crez lăuntric, sau de-o pură nerozie,
Te-ai rătăcit pe-alocuri într-ale sorții brațe, ce tandră șerpuire,
Ah, carusel netrebnic, divin pustiu, iar tu cerșind într-una doar o mântuire!
Memento mori 