Motto : «Să fure mai puțin, sau să ne lase și nouă ceva de furat» (din folclorul românesc despre politicieni, reportaj FAZ în Teleorman)

Aceste cuvinte definesc o stare de spirit larg răspândită în toate păturile sociale ale societății românești, dar ele au o conotație aparte în zona care l-a zămislit pe vremelnicul păpușar al zilelor noastre (așa zisul reprezentant al statului de drept care uneltește din umbră), noul homo democraticus, care se bate pe toate fronturile cu statul paralel și pe care să-l numim păpușarul D. Din punct de vedere strict geometric, bătălia directă nu e nici măcar posibilă, pentru că două entități paralele nu se pot întâlni; ele se pot observa reciproc în funcție de distanța care le separă, se pot studia pe îndelete, își pot arunca vorbe de ocară sau se pot înregistra între ele pentru a-și păstra câțiva ași în mânecă pentru momentele de cumpănă, dar ele rămân totuși paralele. Câteodată, își inversează rolurile și confuzia creată năucește mințile oamenilor de bună credință. Atunci, intervine necesitatea existenței unor personaje de intersecție sau de centură (care nu merită să le numim, nici măcar cu inițiale) care pot face naveta de la un stat la altul, în funcție de interesul de moment. Aceste personaje funcționează după principiul vaselor comunicante; ele nu au însă nici o substanță proprie, se lasă umplute și apoi deversează fluidul primit (mai mult sau mai puțin vâscos) atunci când li se cere (sau li se ordonează, depinde de situație).

Așa mi se pare că a funcționat societatea românească de la Revoluție încoace (poate chiar și înainte, doar că pe alte planuri paralele, mult mai îndepărtate unele de altele) și echilibrul s-a menținut cu mici anomalii care au fost repede înlăturate. Au existat momente când s-au produs scurt-circuite sau chiar șocuri la întâlnirea indirectă a celor două state paralele. Aceste șocuri s-au produs atunci când personajele de intersecție au fost prost selecționate, din greșeală sau dintr-o prea mare aroganță din partea păpușarilor de moment și când acestea au refuzat din capul locului de a se supune ordinelor primite. Atunci, aceste personaje deveneau Persoane de sine stătătoare, care își luaseră rolul în serios, acela de protejare a drepturilor cetățenești în cadrul Statului de drept care funcționează la lumină. În aceste situații, păpușarii sau slujitorii statului paralel (sau al celui de drept uneltind din umbră) au încercat (și de multe ori au și reușit) să le îndepărteze pentru a-și păstra pe mai departe privilegiile din castele lor bine delimitate. Din fericire, multe dintre Persoanele care au creat acele breșe de lumină (doamnele M.M., L.C.K., domnii A.P., H.R.P, D.C., etc.) continuă să-și ducă la îndeplinire misiunea încredințată (fără nici o aluzie la conspirații mondiale), făcându-și pur și simplu meseria sau urmându-și menirea de îndrumători întru cunoaștere ai semenilor lor.

Un alt fenomen perturbator apare atunci când păpușarii de ieri devin marionetele de azi (exemplul păpușarului devenit marionetă P) și undele șocului produs de această inversare de roluri se propagă până în cele mai mărunte cotloane ale puterii statului paralel/de drept din umbră. Câteodată se întâmplă ca marionetele să fie lăsate să creadă că sunt păpușari, când de fapt ele sunt doar niște marionete mânuind alte marionete mai plapânde pentru a le fi hrănite orgoliile de mici păpușari. Un alt caz singular deviind spre patologic (e.g., cazurile foștilor păpușari N sau B) apare atunci când păpușarul devine propria sa marionetă din narcisism sau îmbătat fiind de drogul puterii absolute pierdute (după regulile democratice). În concluzie, parafrâzand un celebru proverb latin, se poate scrie pe frontispiciul democrației originale românești: „Politician român fiind, niciuna din fărădelegile pe care le-am comis si care nu-mi sunt străine, nu mi se poate reproșa în această viață, în virtutea privilegiului de a fi deasupra muritorilor de rând”. Singura speranță care ne rămâne nouă, muritorilor de rând, este sa ne aducem aminte de un alt citat al unui celebru politician francez, M. G.C.: „Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit, care au fost toți inlocuiți”.